Sa va povestesc. Plec din Alba Iulia catre Bucuresti, dupa o noapte cu putine ore de somn si o zi precedenta in care am umblat prin munti si vai la filmare. Eu si colegul meu operator, rupti de somn dar tare grabiti s-ajungem la birou pentru montaj. La iesirea din oras, coada de masini. Sambata dimineata la ora 8.30, sa ne intelegem bine. Ma gandesc ca pleaca lumea sa petreaca weekendul cine stie pe unde. La munte, la tara, etc. Ma pregatesc deja de stat zeci de minute in trafic, fumandu-mi nervii cu Mihai (colegul, se intelege). In fata noastra, camioane, tiruri, masini de familie, dube si tot neamul lor amin. Inaintam ca melcii, prilej bun ca sa observam cum oamenii care locuiesc in casele de la periferia orasului scosesera tomberoanele in strada ca sa fie golite. O frantura de gand care s-a dus intr-o secunda. Inaintam putin cate putin, 2m si inca 2m, pana cand ajungem in punctul care sugruma traficul. Ghici ce era!? Ta daaa...era masina care colecta gunoiul. Matahala in toata splendoarea ei urat mirositoare ocupa nestingherita o banda intreaga. Iar doi-trei baietii se miscau cu talent ardelenesc, descarcand gunoiul din tomberoane. Fraierii din trafic, opriti de o parte si cealalta a masinii, asteptau neajutorati. Imaginati-va poza din elicopter. Drum european, sambata dimineata, coada de masini si camioane pe stanga. Coada de masini si camioane pe dreapta. La mijloc, trei gunoieri si o batoza isi vad de treaba in lumea lor.
In rest...Alba Iulia foarte frumoasa, drumul printre munti deosebit de colorat si pitoresc.
Un comentariu:
tocmai mi-am imaginat toata lumea din masini iesind nervoasa si indreptandu-se spre tomberoanele din fata, sa-i ajute pe baietii ardeleni :). nu poti sa nu-i iubesti, zau!
Trimiteți un comentariu