miercuri, 7 iulie 2010

Esteban si nea’ Marcel asculta Eminem


Sambata seara la ora 23.42, in Gara de Nord, Esteban cobora din rapidul Timisoara- Bucuresti. Fusese in vizita la iubita lui Carmen, inscrisa intr-un program de masterat la Universitatea din Timisoara. Nu se mai vazusera de exact jumatate de an, de cand ea a plecat din Cataluna pentru o experienta de studiu si de viata in Romania. Auzise destule despre oamenii si viata de aici de la vecinii sai care aveau o menajera din Bacau. Si in vreme ce ea inca plangea pe peronul garii din Timisoara, Esteban tragea de geanta de voiaj pe cel al Garii de Nord. Era nostalgic din cauza despartirii, furios ca a venit cu un bagaj urias pentru numai o saptamana si ingrijorat ca Jose inca avea telefonul inchis. In statia de troleu si-a aprins o tigara si, dupa cateva fumuri trase cu sete, a sarit in ultimul 85 pe care-l avea notat in carnetel.

 
La Universitate, nea' Marcel tocmai se intorcea din pasajul de la metrou. Intrase in tura de vreo 2 ore si daduse o raita in parculetul de pe colt cu spitalul Coltea sa caste gura la lume si la muzicantii aia care se adunau acolo de vreo luna incoace. La cei 57 de ani ai lui, muzica clasica era ca un trabuc dupa o viata intreaga in care ai fumat Carpati. Stii ca-i fin, dar tie parca tot nu-ti place. Se bucura ca si-a luat geaca de toamna pe care nevasta-sa o spalase de atatea ori incat pe spate scria acum G  ARD. Se facea racoare noaptea tarziu. Iar pe trotuar sau in statia de autobuz nu-i chiar asa de dos. Cand a ajuns in statie, si-a scos scaunul pe care-l bagase cu un sfert de ora inainte intre dulapurile anticarilor, l-a asezat langa treptele universitatii, chiar in spatele statiei de autobuz, si si-a aprins o tigara. Trecea tot felul de lume, incoace si-n colo, spre discoteci si terase. Fetele erau mai mult dezbracate decat imbracate, galagioase dar frumoase foc. Se uita lung la ele si parca se simtea mai tanar inconjurat de-atata tineret.

 
Cand Esteban a coborat din troleul 85 in Piata Rosetti, era déjà trecut de miezul noptii. O sunase pe Carmen sa-i spuna ca a ajuns cu bine si ca e foarte aproape de locuinta lui Jose. In realitate, de nervi, ar fi putut sa muste si dintr-o bordura. Jose avea telefonul inchis de peste 4 ore si isi pierduse orice speranta ca mai da de el. Asa ca a cumparat chipsuri si o Cola de la Non Stop cu ultimii lei ramasi, si s-a trantit pe geanta. Nu stia pe nimeni altcineva in Bucuresti. Nu stia unde sa gaseasca un hostel sau un hotel mai ieftin. A doua zi la 8 dimineata avea avionul spre Barcelona. Asa ca dupa inca vreo doua ceasuri de asteptari si telefoane in gol, si-a luat geanta si a coborat resemnat spre intersectie, unde lucrurile pareau mai animate. A vazut teatrul fara sa stie ce e de fapt, a vazut Intercontinentalul si-a suspinat dupa un loc de dormit, a coborat in pasaj si a urcat pe partea cealalta in cautarea unui bar in care sa-si petreaca noaptea. Era 2.00 si trotuarele pustii. Pe partea dreapta a strazii, un paznic motaia pe un scaun langa o statie de autobuz din care ieseau multe lumini si muzica tare.
Esteban s-a apropiat sa intrebe paznicul de-un bar in apropiere. Renuntase sa mai caute un loc de dormit pentru doar cateva ore ramase pana dimineata. Cinci minute mai tarziu, Esteban invata sa vorbeasca prin semne iar nea' Marcel sa chinuia sa inteleaga ce tot zicea baiatul ala care vorbea ca-n telenovele. Nu s-au inteles. Asa ca, abositi, si-au aprins cate- o tigara. Esteban pe trepte, cu bagajul langa el, nea' Marcel pe scaun, cu un comunitar cafeniu la picioare. In statia de autobuz proaspat branduita de Orange, doua disco- ball-uri scoteau lumini colorate iar dintr-o boxa se auzeau tare cand Beyonce, cand Black Eyed Pease, cand Madonna. Au stat asa pana pe la 3 jumate. Esteban, clocotit de drum si de oboseala, s-a intins pe jos in statie pe un carton, cu geanta sub cap. Nea' Marcel i-ar fi zis sa nu stea acolo, ca-i face probleme. Dar se vedea ca baiatu' e obosit si nu stie pe nimeni. Ii era mila de el, asa ca l-a lasat sa stea. S-a multat si el cu scaunul in statie si-au fumat in tacere. Apoi Esteban a adormti. Nea' Marcel a facut cativa pasi pe langa statie sa vada care-i treaba. Liniste. Mai treceau copii piliti de la distractii, dar nu era cine stie ce. S-a intos in statie si s-a pironit in scaun. Il cam enervau luminile alea care-i intrau in ochi. Dar muzica ii placea mai tare decat ce cantasera aia mai devreme la viorile lor. Ce dracie au mai scos si astia! O statie de autobuz ca o discoteca.
Pe la 4.15 nea' Marcel a atipit, cu baiatul ala strain intins pe jos in statie si cu catelul cafeniu tolanit la picioarele lui. Pe la 4.30, in drumul de la Expirat spre casa, i-am gasit pe toti trei dormind dusi, in timp ce, in boxa, Eminem canta ingrozitor de tare. Imi pare rau si-acum ca nu le-am facut o fotografie.

 

 

3 comentarii:

arici cu buline spunea...

brand new friend...iaca! n-am uitat.

brand new friend spunea...

foarte tare povestea
ca+n filme

Xenonisis spunea...

O istorioară interesantă, m-ai cam lăsat cu gura căscată! Feminin stil, nu are nici cap nici coadă povestea, poate doar coada de peşte si totuşi îmi place...