Am 12 ani si pana acum, de cate ori am incercat sa imi fac un jurnal, nu am reusit. De ce? Poate ca nu am fost in stare. Pe acesta insa sint foarte sigura ca-l voi avea pentru totdeauna. L-am ales pentru ca are foile ingalbenite de ani, a fost al mamei mele si fiindca, intradevar, imi place.
Aceste randuri la scriu in hambarul bunicilor de la Munteni, pe o scandura, eu stand jos in praf, imbracata intr-o rochie lunga, verde si cu picioarele goale. Vantul sufla cu putere afara, dar aici inautru e bine.
Cand am facut acest jurnal, l-am facut cu un gand: sa dau de el peste cativa ani si sa-mi amintesc de clipele fericite ale copilariei, de lucrurile la care tin enorm, care au o insemnatate pentru mine. Revazandu-l o sa-mi aduc aminte de aceasta zi, de persoane la care tin, persoane pe care le iubesc.
Prietenele mele, M.C., persoana cu care ma impac foarte bine, care imi este cea mai buna prietena si careia ii destanui totul, acelasi lucru fiind valabil si pentru ea. Tinem una la alta si cu siguranta nu ne vom uita niciodata. S.B., o fata care este tot prietena mea dar nu asa apropiata cum este Miha. E destul de modesta dar...Oricum, ne impacam bine si asta conteaza. Sa ai prieteni. Prea multi nu e bine.
C.S. si A.C., doua fete destul de prietenoase, dar C. e copilaroasa, alintata iar A. este prea modesta, prea se mira de unele lucruri care mie mi se par normale. Ele doua nu sunt genul meu, dar oricum tin la ele.
Este, de asemenea, V.J., un bun amic, baiat cu care te impaci foarte bine. Cu toate ca ii cere sfaturi M. mai mult decat mie si ii spune absolut orice problema, ma consider unul dintre prietenii lui. Stam pe aceeasi strada, dar cine stie mai tarziu unde ne vor indrepta pasii vietii!
Acum, in acest an, am cunoscut un baiat pe care pot spune sigur ca il iubesc. Cu toate ca pare imposibil a sti ce e dragostea la aceasta varsta, eu stiu. E absurd, asa este, dar ce sa fac? Ce va urma? Ce voi face? Un mare semn de intrebare.
Cu toate ca am mici probleme cu invatatura sint sigura ca le voi indrepta pe toate. In acest trimestru parintii parca mi-au acordat mai multa intelegere. Si toate notele proaste le-am luat deoarece ma gandeam numai la Mimi si nu prea intra nimic in cap. In ce priveste matematica, nu acesta este motivul adevarat. Motivul adevarat este ca nu am inteles nimic din capitolul "DIVIZIBILITATE" si la teza BUFF! Curand ma voi indrepta si sint aproape sigura ca daca ar sti parintii ce se petrece in sufletul meu, mi-ar acorda mai multa intelegere. Dar daca nu va fi asa, daca nu vor intelege?
As vrea sa mai pot scrie dar acum trebuie sa plec pentru a duce mancare la ratuste. Voi reveni curind.
La rece (cam -15C) citind, pe scheletul asta se pot rescrie aceleasi povesti din nou si din nou. Nu mai stam ascunsi in hambare cu picioarele in praf sa colectam amintiri in caiete vechi, acum le adunam in tone de fotografii, in ganduri si parerei insirate pe siteuri, bloguri si prin retele diverse.
Am scrie si acum, oricand si oriunde cate ceva despre o tare buna prietena a noastra pe care o iubim si pe care nu o vom uita niciodata. Ca apoi sa nu ne mai fie prietena, sa o uitam, sa nu o mai vedem niciodata si apoi sa cunoastem o noua tare buna prietena.
Cunoastem si acum 2 fete "destul de prietenoase" cu care ne impacam bine desi nu avem prea multe in comun. Sunt dragute, desi cam gaunoase pe dinautru. Si ori ne prefacem ca nu vedem pentru ca am obosit sa cautam 2 fete negaunoase care de fapt nu exista, ori intrerupem comunicarea dar le pandim pe Facebook si intrebam toti cunoscutii "ce mai stiu de ele".
Si acum exista un Mimi pe care am putea spune sigur ca il iubim. Nu ni se mai pare deloc absurd amorul la varsta asta, doar urmarile lui atunci cand dam cu capul de ele.
Matematica a ramas o drama pentru ca ne obliga sa o folosim cand calculam rate, platim chiriile si numaram orele, iar prea multe, petrecute muncind ca prostii.
Exista mereu un capitol DIVIZIBILITATE din care nu intelegm nimic si pe care nimeni nu poate sa ni-l explice. Si ori ramanem corijenti pana cand invatam naibii ceva din asta, ori pacalim profu' si pe noi, copiem la teza si ne laudam ca ACUM stim.
Iar de ratuste...nu mai zic. Le hranim in fiecare weekend, noapte de noapte, cand incercam sa ne razbunam pentru toate de mai sus. Acum trebuie sa plec. Dar voi reveni curind!
