vineri, 4 mai 2012

Ca sa nu uit...

Stii sentimentul ala cand te plimbi printr-un oras despre care toata lumea vorbea inainte sa il vezi si iti spunea cat de misto este? Si fiecare iti descria bucatele din el, cladiri, stradute, mirosuri, cum vorbesc si glumesc oamenii iar tu mureai de curiozitate si nerabdare sa ajungi odata? Il stii, practic, aproape ca-n palma. Si cand ajungi in el, respiri tot aerul care se poate respira dintr-odata, memorezi orice detaliu, asculti si tii minte zgomotele, casti urechile la discutiile localnicilor. Esti fericit sa fii, in sfarsit, aici. Parca ai evadat dintr-un loc din care ar fi trebuit sa-ti iei zborul cu mult inainte iar asta te face sa te simti si mai bine. Mai nerabdator sa stii tot si sa faci parte din tot. Vrei sa iti placa.

E un nou inceput. Si senzatiile astea nu vor mai fi niciodata la fel nici in locul asta, nici intr-un alt nou inceput. Ce noroc insa ca poti sa le traiesti, chiar si-un pic, la fiecare capat de drum. Te amagesc ca intreaga calatorie va fi senzationala. Dar ai nevoie de asta la start, nu-i asa?